Caracteristici Fizice
Scrumbia de Dunăre prezintă un corp alungit, fusiform și puternic comprimat lateral, adaptat perfect pentru migrații intense și înot rapid în curent. Corpul este acoperit cu solzi mari, subțiri și extrem de caduci (se desprind foarte ușor la atingere), ceea ce o face vulnerabilă la manipulare. O caracteristică distinctivă este abdomenul în formă de muchie ascuțită de cuțit (carena ventrală), format din solzi cu vârfuri teșite dispuși în rânduri regulate, oferind protecție și hidrodinamică superioară. Colorația este caracteristică: spatele verde-albăstrui cu reflexe metalice, flancurile argintii strălucitoare cu luciu intens, și o pată postoperculară slab marcată pe opercul. Burta este albă-argintie. Gura este mare, dispusă terminal și prevăzută cu numeroși dinți ascuțiți pe fălci, limbă și vomer, adaptați pentru capturarea peștilor mici. Un detaliu distinctiv este prezența pleoapelor adipoase (groase) care acoperă parțial ochii. Înotătoarea dorsală este scurtă și plasată aproximativ la mijlocul spatelui, iar înotătoarea anală este relativ alungită. Caudalaua este bifurcată, puternică, adaptată pentru înot susținut pe distanțe lungi. Dimensiunile medii sunt de 30-40 cm lungime și 400-800 grame greutate, dar exemplare excepționale pot atinge 50 cm și peste 1 kg.
Habitat & Distribuție
Scrumbia de Dunăre este o specie strict anadromă, având un ciclu de viață complex împărțit între mediul marin și cel dulcicol. Cea mai mare parte a anului (vara, toamna și ierna) peștii trăiesc în Marea Neagră, cantonându-se de-a lungul litoralului românesc și în zona nord-vest-pontică. Iernează la distanțe de 50-100 km de țărm, la adâncimi de 50-100 metri, unde temperatura apei rămâne stabilă și curentele calde mediteraneene asigură condiții optime. În această perioadă, scrumbiile se hrănesc intensiv cu hamsii, guvizi, șprot și crustacei pentru acumularea rezervelor de grăsime necesare migrației de primăvară. Când temperatura apei ajunge la 3-7°C (februarie-martie), bancurile încep să se apropie de țărm și să se concentreze în fața gurilor Dunării (Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe). Migrația anadromă propriu-zisă începe în martie-aprilie și atinge intensitate maximă în aprilie-mai, când temperatura apei este între 9-17°C. Scrumbiile urcă pe Dunăre până la zonele de reproducere situate amonte de kilometrul 180 (între Călărași și Brăila), unele exemplare ajungând istoric până la barajul de la Porțile de Fier, care actualmente blochează migrația mai departe. Un fapt remarcabil este că scrumbia nu se hrănește în timpul migrației pe fluviu, consumând exclusiv din rezervele acumulate în mare, ceea ce demonstrează intensitatea efortului fizic depus.
Comportament și Alimentație
Scrumbia de Dunăre este un pește pelagic, gregară și predator activ care trăiește și se deplasează în bancuri mari, uneori numărând mii de exemplare. În Marea Neagră, hrana constă în proporție de 70-75% din pești marini mici (hamsii, guvizi, stavrizi, șprot, aterine și puiet de alte specii) și 25-30% din crustacei marini (miside, gamaride, creveți, Upogebia, Idothea, Crangon). Modul de hrănire este caracteristic prădătorilor pelagici: scrumbia vânează în bancuri coordonate, încercuind cardurile de pești mici și atacând simultan. Activitatea de hrănire este intensă în special în perioada de iernare și primăvara devreme, înainte de migrație, când peștii trebuie să acumuleze rezerve masive de grăsime (până la 26% din greutatea corporală). Unul dintre cele mai fascinante aspecte biologice este că scrumbia NU se hrănește deloc în timpul migrației anadrome pe Dunăre, trăind exclusiv din rezervele acumulate în mare. După ce parcurge 300-500 km împotriva curentului și ajunge în zonele de reproducere, epuizată și slăbită, scrumbia începe să se hrănească din nou, de această dată cu ciprinide de mică talie și nevertebrate dulcicole. După reproducere, adulții se întorc în mare în carduri mici, răzlețe sau chiar izolat, continuând hrănirea pentru a-și recăpăta greutatea pierdută. Comportamentul social este extrem de dezvoltat, coordonarea bancurilor fiind esențială atât pentru migrație cât și pentru hrănire eficientă.
Ciclu de Viață & Reproducere
Scrumbia de Dunăre atinge maturitatea sexuală relativ devreme, la vârsta de 2-4 ani, când peștii au o lungime corporală de 20-30 cm. Reproducerea are loc exclusiv în apele dulci ale Dunării, amonte de km 180, în zone cu curent moderat și funduri nisipoase sau pietroase. Migrația anadromă este strict programată: începe în martie la temperatura de 3-5°C, atinge intensitatea maximă în aprilie-mai la 9-17°C și se încheie în iunie-iulie la 22-26°C. Primele bancuri care intră în Dunăre sunt formate predominant din masculi mai mici, urmate de valurile masive de femele mari pline de icre, cele mai căutate de pescari. Prolificitatea este impresionantă: o femelă depune între 14.000-140.000 icre în funcție de talie și vârstă, cu vârf la 5 ani când productivitatea este maximă. Icrele sunt pelagice (plutitoare), cu diametrul de 2.5-2.8 mm, și sunt eliberate direct în masa apei unde plutesc în derivă. Fertilizarea este externă, masculii eliberând laptii peste icrele proaspăt depuse. Eclozarea are loc după 3-8 zile în funcție de temperatura apei. Larvele și puieții nou-eclozați sunt pelagici și sunt transportați de curentul fluviului spre gurile Dunării și în mare, unde formează concentrații dense și rămân toată vara și toamna să crească și să se îng rășe. Ciclul se repetă, scrumbiile tinere rămânând în mare până ating maturitatea sexuală și încep propriile lor migrații de reproducere. S-a constatat o ciclicitate de 10-11 ani în intensitatea migrației, influențată de condițiile climatice și nivelurile Dunării.
Status de Conservare
Scrumbia de Dunăre este clasificată ca Vulnerabilă (VU) de IUCN, fiind o specie în declin semnificativ din cauza multiplelor presiuni antropice. Amenințările principale includ barajele hidroelectrice (în special Porțile de Fier I și II) care blochează complet migrația anadromă spre zonele istorice de reproducere din amonte, reducând dramatic habitatul disponibil; pescuitul excesiv, atât comercial cât și recreativ, care capturează bancuri întregi în timpul migrației; poluarea apelor Dunării și Mării Negre care afectează calitatea habitatelor; și schimbările climatice care perturbă tiparele de migrație și temperaturile optime pentru reproducere. În România, specia beneficiază de măsuri de protecție prin reglementări stricte: există perioade de prohibiție pentru pescuit stabilite anual prin ordine ministeriale (de obicei aprilie-mai în diferite sectoare ale Dunării), dimensiune minimă legală de reținere de 22 cm, și limite de captură zilnică pentru pescuitul recreativ. Cu toate acestea, braconajul rămâne o problemă serioasă, în special în Delta Dunării unde controlul este dificil. Monitorizarea populațiilor și cercetarea științifică sunt esențiale pentru fundamentarea măsurilor de management și asigurarea pescuitului sustenabil. Conservarea scrumbiei necesită o abordare integrată care include protejarea zonelor de reproducere, gestionarea barajelor pentru a permite trecerea peștilor, reglementarea strictă a pescuitului și reducerea poluării. Specia are o importanță economică și culturală majoră pentru comunitățile locale din Delta Dunării, migrația de primăvară fiind un eveniment care marchează calendarul pescăresc și gastronomic tradițional.
Surse
