Chilia Veche — La capătul lumii, pe malul istoriei

Etimologie 01

Ce înseamnă „Chilia"?

Numele localității vine din greaca medievală κελλία (kellia), care înseamnă „hambare" sau „depozite" — o referire la funcția sa comercială în Evul Mediu, când portul adăpostea mari depozite de cereale și mărfuri de tranzit. Prima atestare documentară a numelui în această formă apare în jurul secolului al X-lea, cu mențiuni în cronicile bizantine și genoveze.

De-a lungul timpului, denumirea a primit forme locale în mai multe limbi:

RomânăChilia, Chilia Veche

UcraineanăСтара Кілія (Stara Kiliya)

RusăСтарая Килия (Staraya Kiliya)

TurcăEskil-Kale sau Eski-Kilya (Kale = cetate)

Latină / anticăAchillea sau Ahilea

Denumirea de „Veche" apare mai târziu, în momentul în care centrul de greutate al localității se mută pe malul nordic al brațului Chilia, acolo unde Ștefan cel Mare construiește o nouă cetate în 1479 — cetatea care va forma nucleul orașului cunoscut azi ca Chilia Nouă (Kilia, Ucraina).

Peisaj lacustru în delta — amintind de porturile antice

Antichitate 02

Primele atestări și portul grec Achillea

Conform studiilor paleohidrografice, cu aproximativ 2.500 de ani în urmă malul mării se afla la câteva leghe est de actuala Chilie Veche, deoarece brațul Chilia și deltele sale secundare nu erau încă formate. Negustorii greci își aveau în această zonă o comunitate numită Achillea (sau Licostomo, în funcție de perioadă), un port activ pe ruta Pontului Euxin.

Cercetările arheologice au relevat doi tumuli funerari în punctul numit „Ciorticut", la sud-est de Chilia Veche. La locul numit „Selesce" s-au descoperit lulele de lut ars, ceramică, monede și gropi de depozitare a cerealelor — dovezi că la originile sale, Chilia Veche nu se afla pe locul de azi, ci mai la sud, pe malul canalului Chilia-Batag.

Brațul Chilia apare în cronicile bizantine și genoveze sub numele Lykostoma (greacă: „gura lupilor") sau Licostomo, care desemna și portul-cetate de lângă actuala Periprava. Era principala cale de navigație din Deltă, disputată de-a lungul mileniilor de: Bizantini, Bulgari, Ruși, Tătari, Genovezi, Dobrogeni, Munteni, Moldoveni, Turci.

Evul Mediu 03

Disputa cetăților și a coroanelor

Perioada bizantină și vlaho-bulgară (sec. VII–XIV)

Chilia Veche a făcut parte din Thema Paristrion — provincia bizantină de la Dunăre — în perioadele 680 și 915–1186. Între 1186 și 1394, zona a intrat sub controlul statului vlaho-bulgar. Traficul comercial intens și condițiile naturale ale deltei au favorizat dezvoltarea unor așezări prospere.

În cea de-a doua jumătate a secolului al XIV-lea, Chilia a devenit una dintre bazele comerciale genoveze din zona Mării Negre, cu o colonie condusă de un consul și un sistem defensiv propriu la Licostomo. Simultan, zona a intrat în sfera de influență a Despotatului Dobrogei, care a recunoscut suzeranitatea otomană în 1388.

Lupta pentru Chilia (sec. XV)

Cetatea Chilia a reprezentat unul dintre cele mai disputate puncte strategice din sud-estul Europei medievale. Controlul ei însemna controlul ieșirii la mare prin brațul cel mai bogat al Dunării:

1412–1448

Principatul Moldovei — stăpânire sub Alexandru cel Bun

1448–1465

Regatul Ungariei — cucerire prin János Hunyadi

1465

Ștefan cel Mare recucerește Chilia pentru Moldova. Construiește la 1479 cetatea care îi poartă numele — ruinele se văd și azi în fața localității.

1484

Imperiul Otoman cucerește definitiv Chilia. Localitatea primește numele de Eskil-Kale și rămâne sub stăpânire turcă timp de peste trei secole.

Separare 04

Cele două Chilii: cum s-au despărțit

Până în epoca otomană, „Chilia" desemna practic o singură entitate urbană: portul-cetate de pe malul drept al brațului (azi Chilia Veche, România) și zona comercială de pe malul opus. Când Ștefan cel Mare a pierdut Chilia în 1484, el a construit pe malul stâng o nouă cetate — aceasta a constituit nucleul orașului care urma să devină Chilia Nouă (azi Kilia, Ucraina).

Perioadă	Chilia Veche (malul drept — România)	Chilia Nouă (malul stâng — Ucraina)
1484–1812	Imperiul Otoman	Imperiul Otoman
1812–1856	Imperiul Otoman	Imperiul Rus
1856–1878	Imperiul Otoman (restituit)	Principatul Moldovei / România
1878–1918	România	Imperiul Rus
1918–1940	România	România (Marea Unire)
1940–1944	România	URSS
1944–1991	România	RSS Ucraineană / URSS
1991–prezent	România	Ucraina independentă

1918 a fost singurul moment din istoria modernă când ambele Chilii au aparținut aceluiași stat. 1940: Ultimatumul sovietic separă din nou cele două maluri. 1948: Prin protocolul sovieto-român din 4 februarie, controversat și neratificat de niciun parlament, România cedează URSS mai multe ostroave de pe brațul Chilia — Daleru Mare, Daleru Mic, Tătaru Mic, Maican și Insula Limba — blocând navele românești de la intrarea liberă în mare prin gura brațului Chilia. 2009: Curtea Internațională de Justiție de la Haga decide că insulele rămân Ucrainei, acordând în schimb României 9.700 km² din platoul continental al Mării Negre.

Brațul Chilia — frontiera naturală dintre România și Ucraina — Brațul Chilia separă azi România de Ucraina pe aproape 120 de kilometri. Pe vremea lui Herodot, brațul nu exista — Marea Neagră era cu 40 km mai aproape.

Prezent 05

Granița vie: Chilia față în față cu Ucraina

Astăzi Chilia Veche și Kilia (Chilia Nouă) se privesc una la alta de pe maluri opuse ale brațului Chilia. Distanța dintre ele este de câteva sute de metri. Există un punct de trecere fluvial. Înainte de invazia rusă din 2022, din Chilia Veche se vedeau cu ochiul liber coșurile fabricilor din Kilia.

„Localnicii din Chilia Veche spun că au auzit explozii pe malul celălalt și că au văzut dronele trecând deasupra apei."

Surse locale, 2022–2024

Odată cu izbucnirea războiului, Kilia a devenit unul dintre orașele din Ucraina supuse atacurilor cu rachete și drone. Fragmentele de drone rusești au căzut pe teritoriul românesc, inclusiv în localitățile de pe drumul spre Chilia. Această realitate a transformat dintr-o dată această margine uitată a Europei în frontiera NATO care trebuia apărată.

Memorie 06

Penitenciarul Chilia Veche: lagărul din capătul lumii

Penitenciarul Chilia Veche (Formațiunea 0600) a luat ființă la 1 ianuarie 1956, ca centru de coordonare al întregului sistem concentraționar din Delta Dunării, cu colonia Tătaru în subordine. Deținuții — politici și de drept comun — locuiau în barăci de chirpici și stuf și îndeplineau norme imposibil de atins: recoltat stuf, îndiguiri, desțeleniri.

Legat indisociabil de memoria locului este Nicolae Moromete, supranumit „Maromet — bestia cu chip de om", comandant în vara anului 1956. Localnicii vorbesc despre el și azi în șoaptă. Nu a fost niciodată judecat. Între octombrie 1958 și ianuarie 1959, numărul de decese a fost atât de mare încât a scandalizat chiar și ofițerii de anchetă ai regimului.

Colonia de muncă Periprava, inițial secție a Penitenciarului Chilia Veche, a funcționat ca cel mai izolat punct al gulag-ului românesc. Colonelul Ion Ficior, condamnat abia în 2013, a aplicat acolo un regim conceput să ducă la „lichidarea fizică a deținuților politici". Campanii arheologice sunt organizate anual pentru recuperarea rămășițelor din gropile comune.

„Of, la Tătaru, la Chilia, vai ce dureros, măi,
Bate Lungu cu frânghia, ah ce dureros, măi,
Caraliul strigă tare: «dă-i hoțule, dă-i, măi,
C-au venit zece vagoane, dă-i hoțule, dă-i!»"

„La Chilia-n port" — compusă în 1951 de Traian Spiru (Puiu Spiru), deținut în lagărele comuniste. Adusă în conștiința publică de Ștefan Iordache și Gheorghe Dinică în filmul „Cel mai iubit dintre pământeni".

Penitenciarul azi: Funcționează ca secție a Penitenciarului Tulcea. Pe Grindul Tătaru funcționează o închisoare de minimă securitate fără gratii, finanțată cu fonduri norvegiene (580.320 €), inspirată din modelul penitenciarului Bastoy — deținuții construiesc case ecologice și pregătesc peștele pentru prânz.

Peisaj plat și auster al Deltei — amintind de izolarea lagărelor

Comunism 07

Industrializarea: visuri de mărire în Deltă

Regimul comunist a văzut în Delta Dunării nu un ecosistem de protejat, ci un teritoriu de exploatat. Au fost desecate zeci de lacuri, ostroave transformate în poldere agricole și zeci de mii de hectare de teren scos din circuitul natural.

27.032

hectare — polderul Pardina

5.480

hectare — polderul Sireasa

70+

lacuri desecate în zona Sireasa

1983

programul Ceaușescu de „amenajare integrală"

La Chilia Veche se proiectaseră: un abator (finalizat 85% la Revoluție), un atelier mecanic, 13 ferme vegetale și trei complexe de berbecuți. Prin zonă au trecut 78 de ingineri. Nimic din toate acestea nu mai există azi.

Babina și Cernovca: distrugere și renaștere

Ostroavele Babina (2.200 ha) și Cernovca (1.580 ha), îndiguite în deceniile comuniste, au fost abandonate după 1989. În 1993, IRDDD, ARBDD și WWF au inițiat un proiect pilot de renaturare: digurile au fost deschise și legate din nou la Dunăre. În câțiva ani, zona a redevenit habitat de reproducere pentru pești și loc de hrănire pentru păsări acvatice — un model de succes al reconstituirii ecologice citat la nivel european.

Drumul prin Delta Dunării — peisaj de câmpie și vegetație

Infrastructură 08

DJ 222N: drumul-chin spre capătul lumii

Drumul care leagă Tulcea de Chilia Veche are circa 70–80 de kilometri și urmează, în cea mai mare parte, digul construit în era comunistă de-a lungul brațului Tătaru. Construit pe timpurile lui Ceaușescu pentru scoaterea recoltelor din poldere, este un drum de piatră (pietruire), neasfaltat, impracticabil pe ploaie abundentă chiar și pentru mașinile cu tracțiune integrală.

Scandalul celor 40 de milioane de euro: În 2017, drumul a fost selectat pentru o finanțare europeană de 40 M€ prin ITI Delta Dunării. Fostul senator PSD Traian Rece, cu mari concesiuni de teren în Deltă prin firma Agrodelta Sireasa SA, a atacat în 2018 în justiție toate cărțile funciare ale DJ 222N, pretinzând că digul îi aparține. Litigiul a blocat finanțarea europeană, care a expirat. Consiliul Județean Tulcea a cheltuit între timp aproape 10 M€ în 10 ani pe „reparații curente" cu rezultate minime.

Urgența geopolitică (2022–prezent): Invazia Rusiei în Ucraina a adăugat o dimensiune militară problemei. DJ 222N este singura cale rutieră de evacuare a populației și de intervenție în zona de frontieră NATO de pe brațul Chilia. Un contract direct de 5 M€ cu firma Mega Edil Buzău a adus reparații de urgență în 2022 — la un an distanță, gropile se simțeau din nou.

Exact același drum construit de Ceaușescu pentru exploatarea Deltei a ajuns, după 1989, obiectul unui conflict de proprietate privată care blochează accesul la o comunitate de peste 1.700 de oameni și la frontiera NATO.

Hidrologie 09

Canalele și gârlele: rețeaua hidrologică

Zona comunei Chilia Veche este una dintre cele mai complexe din punct de vedere hidrologic din întreaga Deltă. Principalele artere de apă din jur:

Brațul Tătaru (odinioară „Tatomir") — cel mai important braț lateral din zonă, formând frontiera cu Ucraina pe o porțiune semnificativă. Cunoscut pentru capturile spectaculoase de somni, crapi, știuci și șalăi.
Canalul Gotca — canal colmatat, secționat, fără conexiune directă la brațul Chilia. Acum cu treceri de pământ (diguri).
Canalul Mila 36 și Canalul Stipoc — artere secundare traversate de poduri pe DJ 222N.
Canalul Pardina — parțial colmatat, fără ieșire la vest în brațul Chilia.

Rețeaua de gârle, lacuri și mlaștini oferă condiții excepționale pentru pescuit. Rezervația Roșca-Buhaiova-Hrecișca (15.400 ha), care înconjoară Lacul Matița, găzduiește cea mai mare colonie de pelicani din Europa. Traseul turistic oficial nr. 9 (Chilia Veche – Brațul Babina – Lacul Merhei – Lacul Matița – Lacul Babina) este unul dintre cele mai spectaculoase din Deltă.

Demografie 10

Situația demografică și cotidianul de azi

Chilia Veche este cea mai populată așezare rurală din Delta Dunării și cea mai mare comună din Deltă ca suprafață administrativă (53.358 ha), incluzând Chilia Veche (reședința), Câșlița, Ostrovu Tătaru și Tatanir. Dar tendința demografică este neîntreruptă spre scădere:

2.870

locuitori în 1992

2.132

locuitori în 2011

1.728

locuitori în 2021

89,99%

români (2021)

Oamenii pleacă spre orașe; iarna este deosebit de grea: frig, izolare, prețuri duble față de zonele urbane (din cauza costurilor de transport), absența unui medic de familie în comună. Turismul axat pe pescuit și excursii cu barca este activitatea principală. Gastronomia locală se remarcă prin storceag (supă de pește specifică lipovenilor), borș de pește, saramură și scrumbie afumată.

Structura etnică (2021): români 89,99% · ruși-lipoveni 1,91% · ucraineni 1,22% · alte etnii 6,77%.

Personalități 11

Personalități notabile

Timur-Alexandru Ciauș

Primar din 2020

Vocea comunității în disputele privind drumul și accesul la servicii. Etnie ucraineano-română, reprezentativ pentru diversitatea istorică a locului.

Georgeta Ciupitu

Primar 2004 și 2008 (PNL)

Singura femeie care a condus această comună în era modernă.

Nicolae Moromete „Maromet"

Comandant penitenciar, 1956

Nu un erou, ci tocmai inversul. Simbol al represiunii comuniste. Nu a fost niciodată judecat sau pedepsit pentru atrocitățile comise. Localnicii vorbesc despre el și azi în șoaptă.

Traian Spiru (Puiu Spiru)

Compozitor, 1951

Autorul melodiei „La Chilia-n port", compusă în închisoare. Originar din Luncavița — memoria sa este indisociabilă de portul de la Chilia.

I.D. Sârbu (Dezideriu Sârbu)

Scriitor, 1919–1989

A trecut prin lagărul Periprava. Operele sale, publicate în mare parte postum, sunt printre cele mai valoroase mărturii despre gulag-ul românesc.

Ștefan Iordache & Gheorghe Dinică

Actori

Au adus melodia lagărului în conștiința publică prin interpretarea din filmul „Cel mai iubit dintre pământeni", după romanul lui Marin Preda.

La capătul lumii,
pe malul istoriei.