Caracteristici Fizice
Porcușorul de nisip prezintă un corp caracteristic alungit, subțire, rotunjit (aproape cilindric), foarte puțin comprimat lateral - un corp perfect pentru viața pe fund. Capul este lat și aplatizat. Botul este relativ obtuz. Gura este inferioară, orizontală, perfectă pentru aspirarea hranei de pe fund. Caracteristica cea mai distinctivă sunt mustățile: câte o mustață (barbel) lungă la fiecare colț al gurii, bogate în receptori senzoriali pentru detectarea hranei în nisip.
Colorația este discretă, perfect camuflată: spatele gălbui-cenușiu deschis sau brun-cenușiu, flancurile mai deschise cu 7-9 pete mari negricioase dispuse în rând de-a lungul corpului (caracteristice și diagnostice), abdomenul alb-gălbui. În perioada de reproducere, masculii pot dezvolta tuberculi nupțiali pe cap și corp. Dimensiunile obișnuite sunt 8-12 cm și 15-40 grame, rar peste 15 cm.
Habitat și Distribuție
Porcușorul de nisip este un pește strict bentic specializat pentru fundurile nisipoase și pietroase - una dintre puținele specii care necesită absolut nisip sau pietriș curat, evitând complet fundurile mâloase. În Delta Dunării, porcușorul este prezent dar localizat, ocupând exclusiv zonele cu substrat dur și curat: brațele principale ale Dunării cu nisip fin sau pietriș, canalele maritime cu funduri curate nisipoase, zonele de confluență cu substrat pietros-nisipos.
Habitatul ideal include funduri exclusiv nisipoase sau pietroase (evită complet mâlul), ape limpezi sau moderat turbide, curent slab până la moderat, apă bine oxigenată, și suprafețe de fund deschise și curate. Porcușorul este extrem de gregarar - trăiește în bancuri mari de câteva sute de exemplare care se deplasează împreună peste fundurile nisipoase. Este sensibil la poluare și necesită mentenanță bună a calității apei.
Comportament și Alimentație
Porcușorul de nisip este un omnivor bentic specializat în hrănirea pe fundul nisipos. Hrana include: larve de insecte acvatice (efemeroptere, chironomide, trichoptere mici), vermi oligocheti, crustacei mici, moluște mici, diatomee, detritus organic din nisip, și ocazional icre și puiet de pești. Modul de hrănire este caracteristic: porcușorul folosește mustățile senzoriale pentru a detecta hrana în nisip, then aspiră particule de nisip și sediment cu gura inferioară, selectează particulele comestibile și expulzează resturile.
O caracteristică fascinantă și unică este capacitatea de a emite sunete scârțâitoare ("squeaking sounds"), considerate un mijloc de comunicare între indivizi din banc - porcușorii "vorbesc" între ei, probabil pentru a menține coeziunea bancului sau pentru a semnala pericol. Porcușorii sunt pradă preferată pentru mulți prădători: constituie până la 45% din dieta vidrei comune și 25-45% din dieta pescărușului comun.
Ciclu de Viață și Reproducere
Porcușorul de nisip atinge maturitatea sexuală relativ devreme, la 2-3 ani când are 6-9 cm. Reproducerea are loc primăvara și vara, între aprilie și august (perioadă lungă), când temperatura apei depășește 13°C. În perioada de reproducere, porcușorii efectuează migrații scurte spre ape de suprafață puțin adânci, situate în zone bine oxigenate cu curent moderat și funduri de pietriș sau prund curat.
Prolificitatea este moderată: o femelă depune câteva mii de icre per sezon (3.000-8.000 estimate). Icrele sunt mici, translucide, lipicioase cu filamente adezive speciale care le ancorează de pietre sau alte elemente de substrat. Eclozarea are loc după aproximativ 7-10 zile. Creșterea: primul an 4-6 cm, al doilea 7-10 cm, al treilea 10-12 cm, apoi creșterea încetinește dramatic. Longevitatea este scurtă (5 ani tipic).
Stare de Conservare
Porcușorul de nisip este clasificat ca "Least Concern" (LC) de IUCN, cu distribuție largă în Europa și abundent în multe localități. În România și Delta Dunării, populațiile sunt relativ sănătoase dar habitatul limitat (necesită funduri nisipoase curate) restrânge distribuția. Nu beneficiază de măsuri speciale de protecție. Porcușorul joacă un rol ecologic important ca verigă de transfer: consumă fauna bentică mică și servește ca pradă crucială pentru prădători de vârf (vidră, pescăruș, știucă, șalău).
Amenințările sunt moderate: modificările hidrologice (regularizarea râurilor, îndepărtarea nisipului natural), poluarea apelor, eutrofizarea care duce la acumulare de mâl, extracția de balast și nisip din râuri. În România au fost desemnate situri Natura 2000 pentru conservarea porcușorului, inclusiv în Delta Dunării.
Surse
- Wikipedia: Gobio gobio
- FishBase: Gobio gobio
- Diverse publicații științifice despre biologia porcușorului în România
